22 decembrie 2009= 20 de ani de LIBERTATE! Asa vorbeau matele la televizor: ca se implinesc 20 de ani de cand am scapat de comunism, ca sunt 20 de ani de democratie, multe imagini din ’89, ca se comemoreaza blablabla si lalala, in amintirea celor care s-au jertfit la revolutie spunem si glasuim….mda, eu cred ca atunci a inceput circul in Romania, atunci s-au pus bazele. Au trecut doar 20 de ani si totusi au trecut prea multi pentru a mai gasi raspunsuri, pentru a elucida mistere. Viata noastra decurge normal, iar comunismul acum este un simplu cuvant, cateva imagini video neclare si cateva fotografii sterse de vreme. Zilele trecute am trecut prin pasajul de la Universitate. Erau amenajate in centru panouri cu imagini si mesaje, se auzeau inregistrari din ’89, impuscaturi, discursuri, vorbe aiurea, tipete, sirene, un vacarm total, iar oamenii erau stransi in jur, priveau si ascultau. Am citit repede mesajele scrise pe panouri. Ma treceau fiorii si, cumva, imi venea sa plang. Era o tacere absurda peste tot acel haos de sunete venite din difuzor, nimeni nu zicea nimic, ascultam toti, linistiti, curiosi, era foarte frig…probabil si acum 20 de ani era la fel, probabil si atunci oamenii stateau, asteptau in frig, dar atunci multi isi asteptau moartea orbiti de gandul ca ei pot schimba ceva, ca pot muta muntii din loc. Muntii isi schimba culoarea cialis prescriptions in fiecare anotimp, dar locul pe care stau nu se grabesc sa-l paraseasca. “Libertate te iubim! Ori invingem, ori murim!” scria undeva pe un panou……..au murit. Iar noi, cei de azi, avem LIBERTATEA DE A ALEGE. Libertatea de a ne alege conducatorii, libertatea de a ne exprima dorinta si vointa. Avem libertate cat nu putem duce si ii lasam pe cei destepti si smecheri sa ne manuiasca de parca am fi niste papusi din lemn sau pluta. Am ramas un popor la fel de prost, de idiot si de credul. Inca mancam muste pentru ca si acestea zboara. Suntem la fel de usor de prostit, poate pentru ca ne place sa credem in promisiuni, in minciuni, in nimic. Ma enervez si ma ingrozesc de fiecare data cand imi amintesc ca a existat un moment ca decembrie 1989 cand oameni, multi oameni, tineri, au murit degeaba. Nu au murit chiar degeaba, au murit cu o speranta de gat si au castigat in schimb senzatia de libertate. Eu cred ca nimanui nu-i mai pasa de ceea ce s-a intamplat acum 20 de ani, am senzatia ca oamenii nu contientizeaza cu adevarat lucrul in sine. Multi dintre noi nu stiu, nu se povesteste concret ceva, doar se comemoreaza, se difuzeaza imagini-amintiri si asta-i tot. Nu era bine in comunism, oricat de lacrimogeni mai sunt unii pe la colturi ( este absurd sa regreti un asa regim), insa revolutia in sine este un moment care nu trebuie tratat ca unul oarecare. Da, avem libertate, acum avem acces la infinit de multe lucruri si placeri, acum lumea ne este mai accesibila, iar viata pare mai frumoasa…pare. Poate ca am scapat de comunism, dar cu siguranta nu am scapat de comunisti. Cei care conduc tara nu sunt luceferi care conduc cu fala aceasta tarisoara, sunt niste lepre, niste calai, niste unii care au constiinta lipsita de principii, de moralitate si carora le merge foarte bine in fiecare zi. Eu nu votez. Am votat o singura data dupa ce am implinit 18 ani, din entuziasm, sa vad cum e. In pasaj la Universitate a fost probabil singurul moment in care am avut mustrari de constiinta in calitate de cetatean roman. M-am gandit: “Ar fi trebuit sa votez totusi, chiar daca m-as fi dus doar ca sa-mi anulez votul, pentru ca sunt datoare acelor oameni cu acest lucru, acelor oameni care au sperat in mai bine si care au crezut ca se poate. E dreptul meu castigat de ei.” Sunt constienta ca votul meu amarat si lesinat nu ar influenta vreodata bunul mers al lucrurilor in Romania. Nu conteaza cine estel desemnat sa alerge in cursa pentru prezidentiale, tot acelasi balci iese in cele din urma, pentru ca de fapt aici in Romania aceeasi si aceeasi oameni se lupta pentru putere si sunt in stare sa calce peste oricat de multe cadavre pentru a-si atinge scopurile. Noi suntem simple marionete. Ne conduc aceeasi comunisti care au stiut cum sa vrajeasca poporul in ’89. Doar ca acum trebuie sa foloseasca manusi mult mai groase ca sa nu se murdareasca. Sau nu trebuie sa foloseasca deloc. Nici macar de acest lucru nu ne mai dam seama. Atunci le-a fost mai usor sa sa invarta povestea dupa bunul plac. Evident ca toata lumea stie acum ca revolutia din ’89 nu a fost a poporului roman, pentru simplu motiv ca “într-o ţară ca România, o revoluţie era imposibilă, aşa că a trebuit să fie înscenată” (Ion Iliescu citat in The Observer). Mor de ciuda cand vad ca toti parlamentarii fraternizeaza cu cei ucisi atunci, ca le multumesc celor ce s-au jertfit pentru binele tarii, pentru libertate, pentru Romania, pentru poporul roman cel bun si sfant; paiii…e normal sa le multumeasca pana la urma, datorita lor se lafaie ei acum in lux si profita in fiecare secunda de aceasta tara…… Eu una nu inteleg nimic din ceea ce vad zilnic la televizor si chiar ma straduiesc sa gasesc o logica umana pentru tot ceea ce prezinta mijloacele de informare, dar mi se pare un mare circ gratuit. Ce bine ca nu-mi cere nimeni banii pe bilet!
Iubesc tara asta, este minunata, dar urasc prostii si idiotii smecheri care isi bat joc de ea.Un scenariu utopic ar fi ca la un moment dat (de dorit cat mai curand acel moment dat) sa avem un presedinte care sa puna ordine in tara asta, practic asta se doreste. Acumuland prea multi nervi, frustrari si absurditati de la balciul politic, aveam la un moment dat proiectii cu mine pe post de presedinte ( da, stiu HAHAHAHA), ma gandeam ca daca as ajunge eu acolo sus ( Dumnezeu stie de ce) as schimba lucrurile pentru ca asa trebuie. Gandind la rece imi dau seama ca asa ceva este imposibil!! Nu este imposibil sa ajung eu presedinte( o neica-nimeni) este imposibil sa schimb sistemul si oamenii care alcatuiesc acest sistem. Nu pot fi concediati toti de pe o zi pe alta, sistemul din Romania, toate sistemele, mentalitatile, modul de a face lucrurile nu s-au indreptat in 20 de ani de asa-zisa democratie, nimeni nu are coloana vertebrala aici, motiv pentru care stiu ca as fi un veritabil Don Quijote.
CUM AR FI DACA POZELE AR VORBI?
< un articol publicat de alecsandra >
Tags: '89, comunism, degeaba, politicieni, revolutie, romania, Universitate
