28 mai 2009, 23:33 Inteviu cu Claudiu Constantin

 Articol copiat integral din Ziarul Gandul

Claudiu, artist de stand-up comedy: „La noi încă se foloseşte umorul vizual foarte mult. Ţociu şi Palade, şuturi în fund, nas roşu pe care apeşi, o floare în piept din care iese apă” 

 

Publicul – invitat să intervină sau să obiecteze

 

Te fac să râzi, dar nu îţi spun glume şi nici bancuri. Stau pe scenă ca la teatru, dar nu au pretenţia ca publicul să tacă. Ba chiar întreruperile sunt mereu bine-venite. Nu interpretează personaje şi nici nu se strâmbă la tine ca să îţi provoace zâmbetul. În schimb, îţi povestesc situaţii de viaţă sau te fac să priveşti lucrurile din altă perspectivă, lucru în care constă şi umorul lor. În SUA unde s-a inventat, stand-up comedy este o industrie care a dat numeroase staruri. În România, stand-up comedy abia începe să prindă. Claudiu Constantin, unul dintre componenţii trupei Jokers, a început să ţină astfel de spectacole pe când la noi stand-up comedy era încă în „Epoca de Piatră”.

„Eu am început stand-up comedy acum vreo trei ani şi jumătate. Sunt mai atipic din punctul ăsta de vedere, pentru că nu am studii de actorie. Ceea ce dovedeşte că poţi face stand-up comedy, dacă ai înclinaţii, venind din orice domeniu. Eu am studii în Educaţie Fizică şi Sport. Colegii mei de atunci, Cătălin Iliescu şi Cristian Dumitru, aveau studii de actorie şi îşi făcuseră ei o trupă a lor proprie, se numea Comedy Now. Eu am început stand-up comedy pur şi simplu povestind întâmplări reale din viaţa mea. Întâmplări un pic atipice, nemaiîntâlnite de ceilalţi şi care erau amuzante. Lumea a râs. Tot ce trebuia era să nu îi plictisesc şi să-i amuz un pic de tot. Şi a mers. Uşor-uşor mi-am creat stilul meu propriu, glumele mele proprii. Cam aşa am început. M-au luat cu forţa! Claudiu, ai ceva de spus, vino neapărat pe scenă”.

 

Stand-up comedy nu face casă bună cu sarmalele

 

Ca mulţi alţi artişti care fac stand-up comedy, Claudiu are şi o slujbă „de zi”. Crede, însă, că se poate trăi şi exclusiv din spectacole. „Eu sunt instructor şi maseur la o sală de fitness. Dar ca în orice alt job, dacă faci stand-up comedy cu dăruire şi pasiune, dacă suni la cluburi, dacă te vinzi bine, poţi trăi din stand-up liniştit”. Cu toate acestea, tipul de umor pe care îl practică mai are până să se impună. „Nu ştiu dacă ai observat, dar trăim în ţara numită România şi avem de doborât anumite bariere. La noi încă se foloseşte umorul vizual foarte mult. Ţociu şi Palade, şuturi în fund, nas roşu pe care apeşi, o floare în piept din care iese apă… Încă n-am trecut de bariera aia în care să se vândă un umor la care să stai, să te gândeşti un pic şi să râzi ceva mai rafinat. Dar, uşor-uşor, prin lupte seculare, se va ajunge şi acolo. Plus că, stand-up-ul are o mare lacună în privinţa asta, se vinde foarte greu la televizor. Foarte puţine poante trec de ecran. Este un umor în care trebuie să te regăseşti tu ca persoană”. Până să apară la televizor, Claudiu şi colegii săi de trupă se mulţumesc şi cu locuri de spectacol mai puţin convenţionale. Ba chiar au făcut stand-up comedy şi la nunţi.

 

„La început eram în Epoca Pietrei. Făcea stand-up o trupă înaintea noastră, au început cu doi ani înaintea noastră – trupa Deko – şi se stabilise acolo un cuib de stand-up unde venea lumea special pentru asta. Noi am început să facem în Club A, unde foarte greu am început să ne facem acolo un public. La început a fost mai greu, dar acum pot să spun că lumea a început să guste mult mai bine umorul de genul ăsta. Sunt situaţii în care nu prinde, orice ai face şi oricine ai fi. În primul rând la nunţi, dacă este mâncare pe masă, ai mari şanse să nu prindă stand-up comedy. Când vrei să mănânci, nu vrei să auzi glume. Şi dacă sunt oamenii beţi… Sunt două tipuri de oameni beţi. Ăia un pic receptivi, care râd din orice, şi ăia care nu vor de nicio culoare să te audă în momentul acela şi o să facă totul să nu poţi să zici nimic. Am încercat să facem stand-up la o nuntă şi n-a fost o experienţă prea fericită. Abia se serviseră sarmalele… Am vorbit cu mine însumi”…

 

Improvizaţia în stand-up

Aflat pe scenă în faţa unui public care nu se teme să intervină în spectacol, Claudiu s-a văzut de multe ori pus în situaţia să improvizeze. De altfel, spune el, dacă nu ştii să faci asta, nu prea poţi să rezişti în branşă. „Sunt două numere de improvizaţie pe care le-am observat eu. Spectacolul fix de improvizaţie, vii de-acasă cu nişte teme date, dar te aştepţi şi din partea publicului la ceva. Le spui – daţi-mi un cuvânt, daţi-mi ceva şi tu de-acolo continui ideea. Ăla este un spectacol de improvizaţie. Şi mai este improvizaţia ta, fiindcă este vorba de un spectacol deschis, unde publicul are voie să interacţioneze. Nu eşti ca la teatru. Poţi să-i zici celui de pe scenă ceva, poţi să-l înjuri, poţi să obiectezi. În momentul ăla ai două posibilităţi. Să rămâi pe scenă, să nu zici nimic şi să fii un om mâncat pentru tot restul show-ului sau să improvizezi ceva astfel încât să atragi publicul de partea ta. Asta este un stand-up-ist cu adevărat, cel care ştie să atragă publicul de partea sa”, spune Claudiu.

 

generic cialis

Umorul fără bancuri şi ştiinţa de a înjura

 

Ca orice artist care face stand-up, are pretenţia că nu spune glume sau bancuri. Şi că ceea ce face el este diferit de umorul practicat de trupe ca Vacanţa Mare, Divertis sau Vouă. „Stand-up comedy nu are personaje şi nu are scenete. La stand-up comedy nu spui glume. Jigneşti orice stand-up-ist din lumea asta dacă îi zici – spune-mi o glumă. Divertis, ca şi Vacanţa Mare aveau personaje – Garcea, Crapu şi Menumorut. Noi nu umblăm cu aşa ceva, noi umblăm cu situaţii. Aşa se nasc la noi glumele şi poantele. Asta este diferenţa subtilă dintre un grup umoristic şi un grup de stand-up”. Fiind vorba de un spectacol relaxat, limbajul artistului de stand-up nu are frâne. Claudiu spune, însă, că şi când îţi permiţi să înjuri pe scenă, trebuie să o faci bine.

 

„Este un secret în a vinde o înjurătură. Stand-up comedy este un gen foarte deschis. Ai voie să depăşeşti o anumită barieră. Numai că atunci când spui o înjurătură, trebuie să fie neapărat justificată. Deci, ai voie să înjuri, dar astfel încât să nu jigneşti şi să nu pară o jignire către nimeni. Trebuie să aibă ceva în spate, o temelie solidă. Dacă te pomeneşti pe scenă înjurând de unul singur, o să fii taxat şi de ceilalţi stand-up-işti şi de public. Pentru că ei nu vin acolo să audă înjurături. Ei vin acolo să se simtă liberi, să poată auzi anumite chestii pe teme sexuale, etc, dar să nu i le bagi tu pe gât”.

„La stand-up comedy nu spui glume. Jigneşti orice stand-up-ist din lumea asta dacă îi zici – spune-mi o glumă. Noi nu umblăm cu aşa ceva, noi umblăm cu situaţii ”  -  Claudiu constantin, artist stand-up