La Festivalul de Film Istoric Coșna am prezentat o versiune de aproximativ 20 de minute a spectacolului care astăzi poartă titlul „Locotenent Grigore”.

Spectacolul pornește de la scrisori, mărturii și experiențe umane legate de Primul Război Mondial. În centrul său nu se află însă istoria monumentală, ci omul obișnuit prins în interiorul ei: cu fricile, slăbiciunile, speranțele și micile sale mecanisme de supraviețuire.

O versiune de lucru a spectacolului „Locotenent Grigore”, prezentată la Festivalul de Film Istoric Coșna.

Reprezentația de la Coșna a fost un prim test important în fața publicului. Condițiile au fost diferite de cele ale unei săli de teatru: spectacolul s-a jucat în aer liber, într-o seară destul de rece, într-un spațiu în care energia și reacțiile spectatorilor se simt altfel.

Din scenă, am perceput o legătură mai fragilă cu publicul decât mi-aș fi dorit. O parte din această senzație poate proveni din caracterul outdoor al evenimentului, din temperatură și din distanța mai mare dintre actor și spectatori.

Tocmai astfel de experiențe sunt însă valoroase în dezvoltarea unui spectacol. Ele arată ce funcționează, ce trebuie concentrat și ce fel de spațiu poate susține cel mai bine materialul.

Într-un spațiu exterior, apropierea de public trebuie construită prin alte mijloace decât într-o sală de teatru.

Feedbackul primit după reprezentație a fost bun, iar personajul și universul spectacolului au stârnit interes. Pentru mine, cel mai important rezultat a fost confirmarea că materialul merită continuat și dezvoltat.

Versiunea de 20 de minute poate funcționa în cadrul festivalurilor, evenimentelor istorice, muzeelor sau programelor culturale. În același timp, proiectul are nevoie și de o formulă mai amplă, construită pentru un spațiu intim, în care publicul să se afle aproape de actor, de scrisori și de obiectele care alcătuiesc lumea lui Grigore.

Costumul și obiectele nu sunt doar elemente de decor, ci urme ale unei vieți pe care spectacolul încearcă să o reconstruiască.

Experiența de la Coșna a reprezentat, așadar, nu finalul unui proces, ci începutul unei noi etape.

Locotenent Grigore continuă să se transforme: de la un text construit în jurul scrisorilor de front către un spectacol despre memorie, identitate și omul care încearcă să rămână el însuși într-o lume care îl obligă să joace un rol.

Proiectul poate fi prezentat atât în varianta compactă, cât și dezvoltat într-o formulă mai amplă, adaptată spațiilor teatrale, culturale sau neconvenționale.